Spectacolul "Ea şi numai ea"

Descriere

Sinopsis
O mamă, văduvă încearcă să-și îmbunătățească relația cu fiul, adolescent. Între aceștia nu există comunicare aproape de niciun fel, viața și universul lor fiind despărțite de peretele dintre camerele în care cei doi locuiesc, pe de o parte și de diferențele dintre generații și viziuni, pe de alta. Pentru a se apropia de fiul său și a-l descoperi, mama apelează la un tertip periculos, își creează un cont pe o rețea de socializare sub un pseudonim, dând astfel naștere unei adolescente, cu preocupări extravagante, Toffy, care îl fascinează și atrage, încetul cu încetul pe Corbul din turn. Comunicarea devine, așadar, posibilă, dar nu pentru vreme îndelungată, mama fiind în cele din urmă demascată, plătind un greu preț al dreptății: pierderea fiului.

Piesa tratează o temă actuală: comunicarea virtuală, care acaparează generația tânără, și nu numai, devenind o amenințare reală, o problemă mondială, un caz cu ecouri și amprente în viața socială și emoțională.

Despre piesă:
În Sala Studio, sub bagheta lui Radu Ghilaș, 70 de minute de magie plecând de la textul excepțional al dramaturgului rus de 35 de ani, născut în Belarus, text tradus foarte inspirat de Raluca Rădulescu și agrementat în repetiții cu parfumul lingvistic al celei mai noi generații circulante în spațiul rețelelor de socializare. Spațiul sintetic al casei IT propus de Andreea Felciuc și video designul generator de poetic al lui Andrei Cozlac, lasă câmp liber celor trei actori pentru un spectacol intens și fără fisură. Icebergul conflictului dintre Mamă (Anca Florea) și Fiu (Răzvan Grosu), topit doar de personajul virtual al Adei Galeș (duplicatul Facebook al mamei), generează actoricește o horbotă a performanței, o miniatură cât o lume în care burzuluiala adolescentină (aptă de tragedie, până la urmă) provoacă pas cu pas imaginația maternă. Rama ecranelor laptopurilor, goală, sugerează nu clasica însingurare în fața computerului, cât fereastra către lume, calea de comunicare/socializare pe care acesta o poate construi și gira. Viețile paralele ale celor doi ascund, de fapt, dorința comună de comunicare, realizabilă doar prin ființa de eter a Adei Galeș. Performanța acesteia din urmă (un soi de copilăreală mecanică de efect și persuasivă), este în consonanță cu a colegilor de scândură: Anca Florea păstrându-se cu atenție într-un soi de naivitatea parcă în refuz de maturizare, Răzvan Grosu într-al său oniric status de Peter Pan. De altfel, trimiterea la personajul lui J.M. Barrie (Walt Disney și ceilalți) e una dintre cheile oferite direct de către dramaturg și ingenios utilizate de regizor și actori. Între adolescenta virtuală și Peter Pan, câmpul de interpretare e complet deschis: dacă Wendy (originara) joacă rol nu doar de prietenă adusă de întâmplare, dar și de substitut de mamă, soră (și, potențial, parteneră romantică), personajul Adei Galeș, Mama undercover, e și ea camarad, înlocuitor de mamă și potențial iubită. Din păcate, excesul de ficțiune și imposibilitatea de a rezolva și la nivelul realului conflictul dintre generații amorsat, în cazul dat, de moartea tatălui, duce al suprapunerea celor două planuri, astfel încât, pentru a nu pierde staza virtuală, Țara de Nicăieri în care vor ajunge mama și fiul va fi moartea, și nu prin fereastra-laptop, ci prin aceea a apartamentului.

Doru Mareș, Critic de teatru
Revista ,,Yorick” – Revistă săptămânală de teatru. Numărul 452, 28 mai, 2019