Expoziţie de grafică şi sculptură "Käthe Kollwitz"

Descriere

Muzeul de Artă Brașov organizează în perioada 2 octombrie – 30 noiembrie 2014, în colaborare cu Centrul Cultural German Braşov, expoziția „Käthe Kollwitz (1867-1945). Grafică și sculptură”. O expoziție a Institutului pentru Relații Externe Stuttgart. Lucrările expuse în cadrul expoziției (litografie, acvaforte, xilogravură, sculptură etc.) ilustrează activitatea artistei Käthe Kollwitz pe o perioadă de peste 40 ani.

Käthe Kollwitz (1867-1945) s-a născut la Königsberg, oraș din Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, Rusia), într-o familie burgheză. A studiat pictura la Berlin (1884-1885) și München (1888-1889). După 1890, impresionată de gravurile lui Max Klinger, s-a dedicat exclusiv graficii (acvaforte, litografie, xilogravură, desen). În 1891 s-a căsătorit cu Karl Kollwitz, un doctor care conducea o clinică într-un cartier muncitoresc al Berlinului. Acolo a cunoscut condiția mizeră a celor săraci.

Primele lucrări importante au fost seriile de gravuri „Revolta țesătorilor" (1892-1896) și „Răscoala țărănească" (1902-1908). În aceste lucrări, înfățișează soarta celor năpăstuiți prin forme puternic simplificate, accentuate curajos, care au devenit marca distinctivă a graficii sale. Din 1910 a început să practice și sculptura.

Moartea fiului mai mic, căzut pe front în 1914, a afectat-o profund, exprimându-și durerea într-un ciclu de gravuri în care tratează tema mamei protejându-și copilul și a mamei îndurerate. Între 1924 și 1932, Käthe Kollwitz a realizat un monument în amintirea fiul său.

Îmbrățișând socialismul și pacifismul, artista a salutat cu speranță revoluția bolșevică din 1917 și revoluția germană din 1918, dar în cele din urmă a fost dezamăgită de comunismul sovietic. În timpul Republicii de la Weimar (1919-1933) a avut o carieră de succes. A devenit prima femeie aleasă ca membru al Academiei Prusace de Artă, obținând titlul de profesor. Din 1928 a condus un atelier de gravură în cadrul academiei. În acești ani, Kollwitz a continuat să se dedice artei militante. După venirea la putere a naziștilor a fost nevoită să părăsească academia, iar din 1936 i s-a interzis să expună.

Ultima serie de litografii, „Moartea" (1934-1936), tratează această temă tragică prin forme monumentale, puternice. În 1940 își pierde soțul, iar în 1942 nepotul său este ucis în luptele de pe frontul rusesc. Bombardarea casei și a atelierului în anul 1943 a distrus multe din lucrările sale. A încetat din viață cu câteva săptămâni înaintea terminării războiului în Europa.

Deși lucrările sale de început sunt tributare naturalismului, Käthe Kollwitz s-a apropiat ulterior de expresionism. Abordează teme sociale, militante, sau privitoare la condiția umană (sărăcia, suferința, războiul, moartea). Este considerată unul dintre cei mai importanți artiști germani ai secolului XX.