Expoziția retrospectivă Gustav Kollár (1879-1970)

Descriere

În perioada 18 septembrie - 8 noiembrie 2015 Muzeul de Artă Brașov organizează expoziția retrospectivă Gustav Kollár (1879-1970). În expoziție vor figura 73 de lucrări de pictură și grafică (pictură în ulei, acuarelă, pastel, cărbune etc.), precum și caiete de schițe, datând dintre anii 1903-1970. Lucrările provin din colecția Muzeului de Artă Brașov, Muzeului Național de Artă al României și din colecții particulare brașovene. Expoziția oferă o imagine de ansamblu asupra creației pictorului brașovean Gustav Kollár, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai centrului artistic brașovean din secolul XX.

Născut la Nyíregyháza (Ungaria), destinul lui Gustav Kollár a fost legat de la vârsta de 12 ani de Brașov. După absolvirea Gimnaziului romano-catolic din Brașov, a urmat cursurile Institutului Pedagogic de Desen din cadrul Școlii Naționale Regale Maghiare de Desen din Budapesta (1899-1903). Din anul 1903 a ocupat catedra de desen a Gimnaziului romano-catolic din Brașov. În anul 1906 întreprinde o călătorie de studii în Austria, Germania și Italia, iar în anul 1910 vizitează colonia artistică de la Baia Mare. Între anii 1911-1917 participă la expozițiile colective organizate la Budapesta.

În anul 1919 participă la Expoziția artiștilor plastici din Transilvania de la Cluj. Deschide o serie de expoziții personale la Brașov (1919-1921). Călătorește la Balcic și Constantinopol (1926, 1930). Expune la Salonul Oficial de la București (1929). În anii 1931-1933 lucrează vara la Balcic. Se pensionează în anul 1939. Participă la Expoziția artiștilor plastici maghiari ardeleni de la Brașov (1943).

Se numără printre fondatorii Sindicatului artiștilor din Brașov (1944). Participă la expozițiile colective organizate la Brașov (1947-1969) și la expoziții naționale (1954). Deschide expoziții personale la București (1957) și Brașov (1965). Între anii 1960-1961 a ocupat funcția de președinte al filialei Brașov a Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar din anul 1965 pe cea de președinte onorific. Primește titlul de „Artist emerit al poporului" (1966) și medalia „Meritul Cultural, clasa a III-a" (1968).

Creația lui Gustav Kollár, întinsă pe parcursul a șapte decenii, reunește atât lucrări în acuarelă, pastel sau în tehnică mixtă (numită de artist „acuastel"), cât și picturi în ulei. Înclinat spre peisagistică, nu a neglijat nici alte genuri, cum ar fi natura statică sau portretul. În peisajele sale a înfățișat mai ales Brașovul (Piața Sfatului, Biserica Neagră, Șcheiul), dar și munții și pădurile din împrejurimi. Nu lipsesc din creația sa nici peisajele marine sau orientale (Veneția, Constantinopol, Balcic). Maniera picturală spontană, interesul mărturisit pentru redarea „efectelor luminii în permanentă schimbare", cromatica luminoasă și caldă, indică afinitățile lui Kollár cu impresionismul. (RP)

Kollar e un peisagist, iar acuarela sa deși nu neglijează satisfacțiile retinei, e mai puțin o artă de senzație cât una de sentiment: priveliști luminoase, limpezi, pline de culoare locală, în care omul stăpânit de bucuriile lăuntrice ale întâlnirii cu natura se regăsește în visare și calm. Sunt imagini de o surprinzătoare prospețime și simplicitate, în care, urma lăsată de penelul artistului e dezinvoltă și generoasă, cu gradații de ton juste și subtile adesea de o poetică sugestivitate. În general viziunea pictorului se desfășoară în planuri largi, sintetic închegate, fără imixtiuni inutile de amănunt. (Radu Bogdan)

Într-adevăr Gustav Kollar este un veritabil cântăreț al culorilor și luminilor naturii. Faptul că iubește natura, se resimte în aproape toate operele sale, străbătute de optimismul unui colorit cald, viu și întrucâtva calm. Îi place natura, și aceasta se vede în lipsa preocupării de amănunt, în lipsa spiritului analitic și în preferințele pentru planurile largi, pentru armoniile pline de prospețime și bucurie pe care ți-o trezește farmecul naturii. (Mircea Deac)

Impresionismul lui Kollar înseamnă, mai curând, o înclinare temperamentală spre descoperirea bucuriilor culorii, decât ilustrarea unor teze teoretice... (Dan Grigorescu)